Dau din casa, poze facute in Sahara, Tunisia. ENJOY!
Arhive
Toate articolele pentru luna mai 2009
1.Inainte de implinirea a 18 ani.
Prieteni multi, baieti, fete, activitati intense in interiorul grupului, mersul pe jos sau cu autobuzu’ este ceva normal, nu creeaza probleme, gen artrita, oboseala cronica, lene s.a.m.d. Ceea ce e frumos la aceasta perioada este ca se impleteste cu perioada liceului, cand iti cunosti adevaratii prieteni (cel putin asa crezi la momentul respectiv), cand ai parte de cele mai tari petreceri, sau, cand unii scapa de povara vietii (se rupe atza sau plesneste himenu’), in fine, perioada care iti marcheaza inceputul unei noi ere din viata. In weekend un’ te duci? Te duci sa te intalnesti cu prietenii intr-un loc public, sa beti o bere, un suc, o votca etc si toti va dati intalnire undeva, ca fiecare vine cu autobuzu’ lui, sau pe jos, sau pe role, sau in maini, sau cum vrea. Ideea e ca toti suntem egali! Si egalitatea asta dintre noi este secretul prieteniei noastre, nu se vede ca ala are vila cu tzashpe etaje si ala sta la garsoniera, defapt nici nu conteaza amanuntele astea in grupul nostru. Toate bune si frumoase pana ajungem la perioada urmatoare, care este:
2.Imediat dupa 18 ani, cand facem scoala de soferi.
Bun. Am facut 18 ani, am dat cele mai tari chefuri din lume, ne-am imbatat cu totii, ne-am jurat ca vom fi alaturi mereu, ca noi suntem cei mai buni tovarasi, prieteni bla bla bla, iar acum ajungem sa dam de permis, ca asa e la moda, ai facut 18 ani – dai de permis, nu conteaza ca ai sau n-ai masina. In perioada asta cand fiecare dintre noi face scoala, apar si unele promisiuni de genul: „Cand iau permisu’, iau masina lu tata si va plimb pa toti frate, numai sa iau permisu’ asta odata!”, sau „Sa dea domnu’ sa iau carnetu’ ca o sa conduc si o amarata de dacie, numai sa conduc si eu ceva” si multe alte rugi d-astea de carton. In perioada asta inca mai suntem un grup unit, bazat pe promisiuni din partea fiecaruia, dar nu trece mult timp si ajungem in stadiul final, de „metastaza”, cand vedem cum se rupe totul:
3.Avem permis, avem masina, da-i in plm de prieteni.
Eeeee….acum incepe sa fie de-a dreptul interesanta treaba. Bucurie, distractie, wow, avem permis de conducere in sfarsit, suntem in randu’ lumii, am fi in stare sa ne punem in frunte permisu’ sa vada lumea ce avem noi. Imediat dupa ce punem mana pe micul cartonas roz, facem o bauta in oras. Pai de data asta… ne intalnim direct la bar,terasa, ce-o fi , si ne bulucim sa parcam masina in fata intrarii, sa fim siguri ca ne vede cineva. Apoi intram cu cheile atarnate in sila de un deget, la vedere, si ne asezam la masa, salutam lumea( deja ii spune „lume”, „prieteni” eram in liceu cand o ardeam toti pe jos, dar de’…acuma avem clase sociale, ierarhii bazate pe sigle auto) si comandam: „apa plata”. Gata, deja pute a rahat la masa, pentru ca mai sunt vreo sase – sapte care au parcat la intrare si care beau apa plata (au uitat cand veneau pe jos si se faceau pula din bere la halba), masa e plina de chei si branduri auto. Acuma, singura discutie este cea legata de „bolidu” fiecaruia: „A ta cati cai are?”, „Cat ai dat pe ea?”,”A mea e noua, primita cadou”, „Nu pun lamai in geam ca nu’s vreun fraier” deci va dati seama ce intalnire minunata iese.
Pe parcurs, incepe sa apara invidia, gelozia, sau pur si simplu rautatea, toate astea din pricina masinilor care deja definesc caracterul fiecaruia. Incepi sa iti faci prieteni noi, alesi cu grija, in functie de masina pe care o conduc, sau oricum, daca merge pe jos nici nu are ce cauta alaturi de tine. Nu-ti mai aduci aminte cand toceai baschetii cate 10 kilometrii pe zi, nu, acuma tocesti placutele de frana si iti place.
Asta se intampla din pacate in interiorul majoritatii grupurilor de prieteni, care inainte de 18 ani ar fi jurat cu mana pe biblie ca nu vor cadea in pacatul asta.
Tu ce zici? Ai avut prieteni care te-au lasat balta doar pentru ca ei conduc o masina, iar tu ai abonament la autobuz in continuare? Va multumesc pentru atentie, dar am simtit nevoia sa vars aici aceasta problema care intervine din ce in ce mai des intre „prieteni”.
Asta seara am vazut ceva absolut divin, am vazut un recital fotbalistic de cea mai buna calitate, artistii fiind superbii jucatori ai Barcelonei acompaniati de catre Josep Guardiola, iar scena – stadionul Olimpico din Roma. In fata a 70.000 de spectatori care au cantat din primul minut si apoi mult dupa fluierul final al meciului, Puyol, Iniesta, Xavi, Eto, Messi si compania au oferit fotbalul spectacol, imbinat cu maxima eficienta si mult rafinament, in fata unui Manchester United robust dar debusolat, cu un Ronaldo in criza de idei, de miscari, in fata unor unor englezi care au fost hipnotizati de magia din jocul catalanilor.
Marele Messi a fost la inaltime pe intreaga durata a finalei, ne-a minunat privirile cu viteza si finetea cu care a condus mingea catre poarta englezilor, iar golul absolut superb reusit in finalul meciului a incununat un sezon plin de reusite si cu siguranta l-a propulsat cu mare viteza catre castigarea trofeului „Balonul de Aur”.
Barcelona! Ce se mai poate spune despre aceasta echipa de vis creata de Guardiola? Decat sa-i felicitam pe campioni si sa le multumim cu totii pentru ca ne-au oferit acest spectacol fotbalistic! Cu siguranta aceasta finala va ramane in istorie ca fiind una dintre cele mai frumoase finale de Uefa Champions League.
Superb gol reusit de Samuel Eto in finala Ligii Campionilor !
Luati loc, faceti-va comozi si ascultati. Oamenii talentati sunt printre noi, unii nu vor fi descoperiti niciodata, iar altii (precum aceasta Susan Boyle) au acest privilegiu de a putea arata intregi lumi ca nu sunt doar simpli oameni, ci adevarati artisti. O voce minunata! Voi ce parere aveti? (pt nerabdatori: incepe sa cante de la min 1:50) sau alta varianta aici.
nimic, am vrut doar sa vad ce face butonu’ asta :))
Te-ai intrebat vreodata ce inseamna sa stai degeaba? Pur si simplu, sa te uiti pe pereti, sa nu faci nimic, sa fi rupt de orice factor extern, sa fi doar tu cu tine….nici macar cu tine defapt.
Eu ii mai zic „frecangeala cu aeru” si e un fenomen des intalnit, toti stam degeaba cel putin o data pe zi, ca stam un minut, o ora, cinci ore (deja daca stai degeaba atata timp nu prea mai e bine 🙂 ). Pac! Intri in transa statului degeaba , ti se rupe, nu auzi nimic, nu mirosi nimic, nu vezi nimic, privesti in gol, iar in momentul asta incepe meditatia statului degeaba: iti vin in minte toate maruntisurile carora nu le acorzi atentie de obicei.
Iti aduci aminte ca ai vazut-o pe una pe strada si avea un ochi mai mic si unul mai mare, sau ca fraieru ala din statia de autobuz s-a impiedicat ca prostu dupa doar doi pasi. Si la un momentdat ajungi de nu te mai gandesti la nimic, stai „deanpulea” si atat, nici nu sti cat timp a trecut de cand o freci, deja ai ajuns la 231 de puncte negre numarate pe tavan fara sa vrei, la 321 oi care sar gardu (daca mai numeri inca 50 incepi sa sforai, deci te opresti aici).
Incepi sa te simti obosit, cu cat stai mai mult degeaba incepi sa te simti greu, sa ai impresia ca iti atarna oasele, ca te scurgi, iar atunci te scufunzi si mai tare in „frecangeala cu aeru'”, ti se taie tot cheful si decizi sa mai stai putin. Eventual, daca esti mascul…ai si o erectie spontana, asa, degeaba, pur si simplu fara motiv, iar daca esti femela simti cum se intaresc nasturasii, dar frig nu e, ci doar asa…degeaba.
Treaba e ca toate lucrurile astea se intampla cu o viteza extraordinara, treci de la o stare la alta, de la un gand la altul foarte repede, iar o transa d-asta care ti se pare ca dureaza o ora, cand te uiti la ceas constati ca au trecut doar 10 minute, dar 10 minute in care ai obosit, ai gandit intens, profund la niste rahaturi care nu te intereseaza deloc. In fine, iesi din starea asta, te ridici, incerci sa iti aduci aminte ce aveai de facut si pornesti la drum.
Si ia uite cum, stand degeaba, am scris rahatul asta, fara niciun rost.
WWW.MYSQUARES.WORDPRESS.COM ESTE NOUA ADRESA ! PATRATELUL A INVATAT ENGLEZA SI II ZICE SQUARE ACUM 😉