Sa pornim din trecut. Ai 14 ani, esti clasa a VIII-a si trebuie sa intri la liceu. In aproape toate cazurile, parintii sunt cei care bifeaza optiunile alea, dupa cum vor ei. Toti vor ca odraslele sa ajunga intr-un liceu cu prestigiu, unde sa manance cartea pe paine. Si o mananca. Ajunsi in fata examenului de bacalaureat, toti spera la o medie cat mai mare ca sa-i ajute la admiterea in facultate. Numai la asta se gandesc toti. Ca termina un liceu bun, de unde ies cu bostanu’ burdusit de cunostinte si vor sa intre la o facultate, unde sa aprofundeze, dupa care sa gaseasca un job bine platit.
Buun. Bacu’ e luat, media e mare – 9,30. Per total, media de inscriere la facultate e 9,00. Majoritatea facultatilor merg pe sistemul admitere pe baza de dosare, in functie de medie. Te duci, te inscri si astepti cateva zile sa vezi ce loc ai prins.
Cand te uiti pe listele de admitere constati ca la aceeasi specializare au mai fost admisi pe langa tine inca 300 de melteni cu medii care ajung pana la 5,50. Deci ai ajuns sa fi coleg cu unu care vine de la mama dracu, pe care l-a durut in cur toata viata, da’ a vrut la facultate. Si a intrat ca voda prin loboda. Si acuma te intrebi: Da’ io de ce am tras ca idiotu sa am medie mare? De ce am stat in casa sa invat cand ala freca menta pe la mare si uite ca am ajuns in acelasi loc amandoi. Deja ai parte de primul soc. Treci peste, te gandesti ca or fi intrat astia cu 5 alaturi de tine, dar sigur n-o termina, ca tu vi indesat de cunostinte din liceu, pe cand ei au taiat frunze la miei.
Trecem mai departe. Incep cursurile. Tu esti dornic sa vezi cu ce se mananca facultatea asta. Sa zicem ca chiar vrei sa inveti ceva, sau macar sa nu fi bolovan, adica…dai 20 de milioane pe an, macar sa te alegi cu ceva,nu? Si incepi sa observi cum stai de nebun prin sali de curs, astepti cate o ora sa vina profesorii , cateodata numai ajung deloc. Si asta-i mersu’ tot anu. La sfarsit de an vin examenele. Le dai, le iei (ca n-ai avut mare branza de invatat si nici de la cine sa inveti n-ai avut) dar le ia si melteanu cu 5,50. Eeee…te intrebi…cum naiba? Adica io, care-s mai destept de zece ori ca asta, am aceeasi nota ca el la examen. Si luati amandoi toate examenele. Deja incepi sa iti dai seama ca degeaba ai tras tare in liceu ca sa intri la o facultate buna, ca ai ajuns in aceeasi oala cu aia care au facut liceul prin baruri.
Ajuns in anul doi, vrei sa faci o recenzie a cunostintelor dobandite in primul an. Si acuma vine alt soc. Habar n-ai nimic. Constientizezi faptul ca nu sti nimic, ba ma mult, numai sti nimic nici din ce ai invatat in liceu. Parca ti-a fost stearsa memoria. Si atunci, cum naiba ai luat toate examenele fara probleme? Hmm..bizar. Nu-i nimic, mergi mai departe, poate poate s-o lega ceva de tine. Anul doi trece intr-o clipita. Tot ce faci e sa-ti platesti ratele la timp si sa freci menta prin sali de curs, alaturi de colegu cu 5,50 si de profesorii care au orice alta treaba decat sa te invete pe tine ceva, ceva pentru care dai bani.
Acu i-acu. Anul trei, ultimul. Trebuie sa ne pregatim de lucrarea de licenta, se apropie sfarsitul si mai avem un ultim test prin care ne dovedim calitatile de specialisti, dobandite de-a lungul celor 3 ani “magnifici”. Faci cum faci si te agati de un profesor care mai are locuri libere pentru licenta. El va fi coordonatorul tau. Dar, surpriza, cand te uiti pe lista cu ceilalti colegi inscrisi la el il regasesti si pe colegu pe care l-a durut in pula mereu,dar care e egal cu tine. Si te scremi sa scri, vrei sa iti faci singur lucrarea, sa dovedesti ca sti, ca poti, ca nu degeaba ai avut media mare in liceu si la admitere. Dar o iei in mana. Habar n-ai cu ce se mananca tema pe care ti-ai ales-o. Iar iti dai seama ca nu sti nimic dupa trei ani de facultate, dupa aproape 90 de milioane bagati in curu tau. Si la cine apelezi? La colegu ala, sti tu care. Si vine si sfatul lui: “Cu 300 de euroi o iei de-a gata ma, pai la cati bani ai dat pana acuma…ce mai inseamna 300 de iepuroi? Oricum nu controleaza nimeni daca e plagiat sau daca e productie proprie.” Si acuma simti asa o raceala pe sira spinarii, tragi aer puternic in plamani si spui “Sa-mi bag pula-n ea de facultate ca am facut-o degeaba!”, si dai banu pentru lucrare, ce sa faci, prost esti, nu sti nimic, dar termini o facultate. Evident ca iei 10 la examenul de licenta, ca de, ai avut lucrare buna, de 300 euroi, de nota 10.
Si asta se cheama ca ai absolvit facultatea cu nota 10 frate. Ce tare! ….. Pe dracu tare! Ca ai iesit din facultate mai prost ca niciodata! Iti vine sa te caci in el de liceu faimos pe care l-ai facut…in ele de nopti nedormite ca sa inveti, ca uite, si idiotu ala a terminat tot cu 10.
Si te duci acasa, faci un cv si vrei munca. Pai sti ceva ca sa te angajeze cineva? Nu. Si te duci frumos intr-un hypermarket si tragi de baxuri si paleti 8 ore pe zi, alaturi de Gigel care are 10 clase.
Asadar, a cui e vina? A noastra? Sau a sistemului de invatamant superior care accepta pe toata lumea atata timp cat se da banu? A noastra sau a sutelor de cadre didactice care nu stiu decat sa-si ia spaga, salariul si cam atat?
Prefer sa ma opresc aici. Oricum sunt sigur ca s-a inteles ideea, nu? Cei care au facut o facultate de curand stiu bine treburile astea. Ca d-aia ies anual mii de “specialisti” in toate domeniile, dar care habar n-au pe ce lume traiesc.
Noapte buna.
Un articol foarte bun si aici
doar d’aia iesim ca oile cu sutele “licentiati”, dar daca ni se pune o intrebare ne uitam ca popandaii…nici ghiolbanii veniti de la cuca macaii habar n’au nimic, dar nici tocilarii care au 10 pe linie nu cunosc care cu ce se mananca.asa ca d’aia suntem o tara dusa de rapa, halal invatamant mediu, superior, halal angajatori, halala angajati.pana una alta pila lu’ mamy si a lu’ taty sa traiasca, noi sa fim fericiti si licentiati tufe de venetia
Ai trasat in articol niste idei triste, dar adevarate. Totusi, cred ca exagerezi. Acum este criza peste tot, nici absolventii facultatilor de prestigiu din SUA nu-si gasesc de lucru decat ca vanzatori la hypermarket.
Cat despre facultatile noastre, nu stiu daca e vina profesorilor sau a studentilor. Eu imi dau seama acum ca ce am invatat la liceu este doar pentru cultura mea generala si ce am invatat la facultate mi-a facut un fel de introducere teoretica in domeniul ales.
Singura metoda care te ajuta in invatarea unei profesii este practica, care din pacate nu se face bine prin intermediul stagiilor oferite de facultati, de aceea trebuie sa cauti internshipuri, oportunitati de voluntariat etc. Daca pe langa asta esti mereu informat de noutatile din domeniul tau (prin internet si alte medii, caci in curricula nu au cum sa intre atat de repede) iti vei mari exponential sansele sa gasesti un job conform cu pregatirea ta. Daca facultatea tot e usoara, ai timp sa te gandesti la ce vei face, nu sa stai degeaba si sa-ti plangi de mila. Nu este vina nimanui daca tu esti cel neinformat.
Altfel, daca inveti bine nu ar trebui sa ai probleme cu intratul la fara taxa si ramas acolo, sau chiar obtinerea unei burse (in strainatate) iar daca nu stii sa faci o lucrare de licenta pe tema aleasa de tine, iarasi nu poti da vina pe nimeni altcineva.
Numai bine!
Ai dreptate. Eu am vrut sa dau un aer putin haios articolului, prin felul in care m-am exprimat, ca sa mai acopar din tristetea ideilor.
Nu as pune criza drept cauza. Asta se intampla si inainte de criza. Sunt f putini cei care termina o facultate si pleaca de acolo pregatiti sa activeze in domeniul respectiv. Ideea e ca oricine a ajuns sa faca o facultate, si vasilica de la poplaca o face daca vrea, nu mai exista sistem de triere, si astfel, multi elevi buni se “strica” in timpul facultatii, nu au un mediu concurential, si ajung la final niste elevi de pluton.
Multumesc pt opinie.
Am uitat sa mentionez, o alta cale foarte eficienta de a-ti asigura viitorul dupa absolvire, mai ales in vremurile astea, este networkingul, si aici nu ma refer la “pile”. Daca familia ta nu are “relatii”, fa-ti singur, uneori capitalul social este mai important decat cunostintele si competentele tale. Facultatea este un mediu de socializare, unde iti poti face diferite contacte, nu numai prietenii. Eu as fi vrut sa stiu asta mai devreme…
Dacă articolul este inspirat din experienţa ta personală, atunci nu există motive pentru care să vezi viitorul atât de sumbru. Pentru că după o perioadă de tatonare (multe interviuri, 2-3 joburi) ar trebui să ai calităţile necesare pentru a-ţi găsi un job destul de bun fără probleme. Stai fără grijă pentru că dacă notele luate de-a lungul anilor nu au fost vânate sau împuşcate, ţi-ai format cel puţin reflexul de a învăţa orice, oricât, oricând. Pentru că singurul lucru cu care din păcate rămânem după ce absolvim toate şcolile româneşti posibile este acela că suntem capabili să învăţăm, motivaţie, dorinţă, plăcere chiar nevoie să fie. Şi odată ce conştientizăm asta, restul vine de la sine. Baftă!
Imi place ca ai scris “sti” in loc de “stii”. Ma intreb daca asta poate fi considerata o dovada a calitatii sistemului de invatamant
Multumesc pt atentionare.
Promit sa fiu mai atent.
@Cristian: ce rău eşti!! De “numai” de ce n-ai zis nimic?
Mi-a soptit o pasarica, ca e bine si “numai” in loc de “nu mai”…asta e..ma duc sa-i trag un glont in cap si se rezolva
De acum inainte NU MAI gresesc
@waven: pentru ca doar de eroarea aia mi-am adus aminte. Daca e s-o luam asa, parca mai era una cu “scri”.
Foarte trist si adevarat in acelasi timp. Banuiesc ca multi dintre noi se pot regasi in povestioara ta.
Reprezint si eu unul dintre acei absolventi care a muncit mult sa ajunga in facultate si ca si tine am fost dezamagita profund de sistemul de invatamant si de colegi. Intr-adevar nu mai exista motivatie atat din cauza cadrelor universitare cat si din cauza calitatii colegilor. Daca cu adevarat ti-ai ales o specializare pentru ca ti-a placut, banuiesc ca ai ramas cu ceva cunostinte la sfarsitul anilor de facultate.
Ce mi se pare mai trist e faptul ca noi romanii suntem o natie atat de fudula si critica in acelasi timp fata de invatamantul vest-european. Intotdeauna ne credem superiori dar realitatea e de fapt cu totul alta.
Am verificat personal invatamantul din tarile vest-europene si e net calitativ superior celui romanesc atat prin valoarea profesorilor, cat si a colegilor de curs.
Cu atat mai mult, diploma de licenta este considerata ca valoare ca si undergraduate, iar adevarata experienta si profesionalismul vin odata cu un master, doctorat, internship sau practica.
Din pacate, sistemul romanesc are cu totul alta viziune.
Ceea ce am mai constatat si este foarte dureros este ca suntem mult mai respectati si ni se dau mai multe sanse inafara. Sunt romanca, imi iubesc tara dar urasc sistemul si din pacate sau fericire, am ales sa traiesc altundeva si sa fiu cetateanul altei tari.
Blogul este foarte reusit si atat de necesar, oare ce trebuie sa facem sa trezim lumea la realitate….sau se mai poate oare trezi?
Multa bafta