Iubesc viata!

M-am trezit azi la o ora cam matinala, pentru mine, si asa cum eram, cu ochii incetosati, gura inclestata, am intrat la dus.

Si in timp ce faceam dus ma uitam pe gemuletul ala mic din baie. Si soarele imi intra-n ochi din toate pozitiile si brusc m-a lovit ceva in cerebel, mi-a strafulgerat inima parca, am simtit un fior pe toata sira spinarii, cu finalizare in noada. Si am simtit imediat o fericire, ma simteam bucuros si nu stiam de ce, continuam sa privesc fix in soare, insa nu ma jena absolut deloc lumina puternica.

Am fixat dusul pe perete si am deschis geamul. Dezbracat, sub dus, cu soarele asupra mea,  ma bucuram de acel moment mai mult ca oricand, ma detasasem de realitate, simteam bucuria vietii de parca ar fi fost ultimele clipe din ea (cum suna…),  timpul se oprise pentru mine. Apoi mi-a aparut in minte figura Ei si simteam cum ma revars de dragoste, pentru Ea traiam acel moment, pentru noi doi si pentru fericirea noastra. Ceva de nedescris…

Si fix in clipa cea mai profunda ceva mi-a distras atentia si mi-am revenit. Era masina de gunoi, venea la datorie. In fine, m-am bucurat si la vederea ei si am iesit happy din baie, inca am zambetul pe buze si acum, cand scriu aici, si va intreb pe voi: ati avut parte de astfel de momente unice?  Poate sunt eu nebun si din cauza asta am avut aceasta experienta, totusi, mai sunt “nebuni” in afara de mine?